| 1.
|
FRUMUS'ETE, ( 2) frumuseţi, s.f. 1. Însusirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toată frumuseţea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. "de" capătă valoarea superlativului "foarte frumos") O frumuseţe de casă. ♦ Femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frums'eţe s.f.] - Frumos + suf. -eţe. Sursă
: DEX'98
( 27337)
- zaraza_joe |
| |
| 2.
|
Frumuseţe ≠ hidosenie, sluţenie, urâciune, urâţenie
Sursă
: Antonime
(70607)
- siveco |
| |
| 3.
|
FRUMUS'ETE s. 1. mândreţe, splendoare, strălucire, (înv. si reg.) mândrie. (~ peisajului, a unei clădiri.) 2. minunăţie, minune, splendoare, (pop. si fam.) mândreţe, (Transilv.) mândrenie, (prin Ban.) mândrulenie. (O ~ de fată.)
Sursă
: Sinonime
(184879)
- siveco |
| |
| 4.
|
frumus'eţe s. f., art. frumus'eţea, g.-d. art. frumus'eţii; (obiecte, fapte) pl. frumus'eţi, art. frumus'eţile
Sursă
: DOR
(247502)
- siveco |
| |
| 5.
|
FRUMUS'ET//E ~i f. 1) Însusirea de a fi frumos. 2) Ansamblu de calităţi care desfată privirea sau auzul. [Art. frumuseţea; G.-D. frumuseţii] / frumos + suf. ~eţe
Sursă
: NODEX
(335560)
- siveco |
| |
|
|